Am scăpat de ruși? Note fugare

Daniel Săuca

Firește, nu putem ști din Zalău dacă va fi sau nu război în Ucraina. Nu avem informații din cancelariile țărilor „beligerante” și nici din cadrul serviciilor mai mult sau mai puțin secrete. Semnele indică însă pregătiri clare de război. Anexarea Crimeei pare inevitabilă, ca și războiul acum „rece”. Multe lucruri „par”. Ca și revărsarea de declarații, mai mult sau mai puțin fericite, mai mult sau mai puțin politice. Unele doinesc subtil că uite, dom`le, ce bine e acum că suntem membri ai NATO și UE. Altfel, ne „păpau” rușii. Altele dau pe picior că e rost să ne băgăm în seamă cu Moldova de peste Prut, uitând de cea de peste Nistru. Altele se învârt în ciardaș, cum că în marele urs s-a trezit pohta imperială. Vom trăi și poate vom înțelege cu adevărat ce se întâmplă astăzi. Cu speranța că, într-adevăr, la noi „nu va fi niciodată ca în Ucraina”, după cum declara foarte sigur pe sine premierul.

O trecere rapidă prin istoria, de altfel zbuciumată, a zonei ne indică mai multe războaie ale Crimeei, mai mult sau mai puțin metaforice. Rușii au pierdut la mijlocul secolului al XIX-lea, după ce la „revoluția” din 1848-1849, din alte rațiuni, au făcut ordine prin zonă. Rușii au câștigat deplin mai târziu. Noi, teoretic, am scăpat de ruși în preajma Micii Uniri. Ne-am „intersectat” oarecum la așa-zisul război de independență (numai față de turci?). Experiența primului război mondial nu a fost prea fericită în relația cu marele aliat (pe atunci) de la Răsărit. Marea Revoluție bolșevică ne-a lăsat nu numai singuri pe front, ci și fără tezaur (alt subiect îngrozitor, emoțional mai degrabă decât unul serios). Al doilea război mondial și ce a urmat imediat i-a adus din nou pe ruși, în varianta sovietică. Și nu am scăpat de ei de atunci. Chiar dacă, teoretic, la sfârșitul deceniului cinci al secolului trecut armata sovietică a părăsit România. Nu am scăpat de ruși nici la „revoluția” din decembrie 1989. Și nici astăzi. Nu putem scăpa de fatalitatea rusă. Și de marele stat din estul Europei, sub câte forme a existat și va exista. Nu putem scăpa de fatalitatea menționată și pentru că încă nu am scăpat de comunism. De efectele, majoritatea perverse, ale sistemului bolșevic.

Să vedem dacă România va obține o „victorie colaterală” în noul război al Crimeei (Moldova, Bucovina, gura Nistrului). Vise, iluzii, ipoteze. „Se pare” că suntem meseriași să câștigăm la umbra victoriilor marilor aliați. Chiar dacă, ulterior, pierdem câștigurile obținute. Poate că cel mai bun gând la ora asta ar fi să ne rugăm să nu izbucnească un război în imediata noastră vecinătate!